Lipsa apei nu este văzută drept o problemă iminentă de către cetățenii Republicii Moldova, nici măcar după seceta din vara 2024, care a venit și ca o dovadă că încălzirea globală nu ne-a ocolit. Cel puțin așa arată datele Barometrului Opiniei Publice din octombrie curent. Subiectul a fost discutat pe larg în perioada estivală, oficialii au promis soluții, iar specialiștii au răspuns că problema este mai complexă decât pare. Toamna, când s-a răcorit vremea, dar s-au încins spiritele electorale, Maia Sandu spunea că „e nevoie de zeci de miliarde de euro pentru a construi magistrale și e nevoie de sute de milioane de euro pentru a împăduri țara”.
Problema apelor este una stufoasă, fiind interconectată cu poluarea, deficitul pădurilor, insuficiența apeductelor și stațiilor de epurare. Pentru a înțelege dacă sau cum se pregătește țara noastră pentru un viitor cu tot mai puțină apă, am analizat măsurile întreprinse de autorități, ce soluții propun experții în domeniu, dar și cum se pot gestiona eficient resursele de apă din țară, scrie Moldova.org.
RÂURILE
În iulie 2024, pentru a îmbunătăți gestionarea și protecția apelor de suprafață și subterane, a fost modificată și legea. Noile prevederi aliniază legislația la directivele Uniunii Europene și includ reglementări pentru zonele protejate și construcțiile hidrotehnice și actualizează Cadastrul de Stat al Apelor.
În Republica Moldova sunt trei surse de alimentare cu apă: bazinele subterane, râurile și lacurile. Cele subterane acoperă 65% din alimentarea populației cu apă, iar cele de suprafață – 35%.
Din cele 55 de orașe și 1000 de sate conectate la sistemul centralizat de alimentare cu apă, Nistru asigură necesarul pentru 39 de orașe și 554 de sate. Restul depind de apa râului Prut sau de fântâni. În țară sunt înregistrate circa 112 mii izvoare și fântâni (publice și individuale) și peste 3000 de fântâni arteziene funcționale, arată datele ANSP.
Peste 3500 din 3739 de râuri și râulețe se confruntă în fiecare vară cu riscul de secare. În august 2024, Serviciul Hidrometeorologic de Stat a emis cod roșu pentru patru dintre ele – Lopatnic, Draghiște, Cubolta și Botna, cu un debit de scurgere aproape zero.
În perioada 2011-2019, și debitul râurilor Nistru și Prut s-a diminuat cu circa 25%. În 2024 am fost foarte aproape de o criză a apelor, atât pentru că am trăit cea mai călduroasă vară din istorie, cu temperaturi de 45°C, cât și din cauza rețelei de hidrocentrale de pe Nistru.
Țările care au disponibilitatea mai joasă de 1000 metri cubi pe cap de locuitor/anual sunt clasificate în „zone de risc”.
- România are 1700 de metri cubi pe cap de locuitor/anual
- Germania are 1875 de metri cubi pe cap de locuitor/anual
- Republica Moldova are 500 de metri cubi pe cap de locuitor/anual
NISTRU ȘI PRUT
Datorită colaborării cu țările vecine a fost posibilă gestionarea secetei din anul 2024. „Colegii din Ucraina s-au deplasat la noi. Au fost examinate diferite scenarii, la anumite debite până când nouă ne ajunge o anumită cantitate de apă. S-a intervenit, partea ucraineană și-a onorat obligațiunile și au deversat volumul stabilit de apă”, spune Victoria Gratii, șefa Direcției politici de management integrat al resurselor de apă de la Ministerul Mediului.
Complexul hidrocentralelor de pe Nistru influențează negativ debitul, calitatea apei și biodiversitate din râu, spune Elena Zubcov, doctoră habilitată în biologie. „Apa din Nistru e permanent transparentă și asta nu înseamnă că e excelentă. Apa în râu trebuie să conțină cel puțin 50 de miligrame per litru de sedimente montane, pe care râul le spală de pe maluri, din izvoare și rocile mamă. Adică, râul trebuie să fie viu”, afirmă Zubcov.
Savanta menționează că apa râului Prut este foarte poluată din cauza lipsei perdelelor forestiere și lipsa stațiilor de epurare în zona bazinului hidrografic. „Mai sus de la Leușeni [n. red.: râul Prut] devine foarte poluat. Primăvara, în aprilie, când vin marile ape, tot ce este murdar în bazinul hidrografic este spălat și ajunge în râu. Pădurile de protecție din jurul râului au fost aproape complet distruse, ca și cum ar fi fost tăiate cu coasa”, menționează Zubcov.
Conform clasificării apelor de suprafață, apa fluviului Nistru aparține claselor II și III de calitate. În același timp, râul Prut are, pe mai multe sectoare, clasa de calitate V, ceea ce denotă că este foarte poluat. Apa acestuia poate fi folosită doar în scopuri de generare a energiei electrice și de transport.
PROIECTE ÎN DESFĂȘURARE
În contextul crizei a resurselor de apă, în noiembrie 2024 au fost aprobate proiectele finanțate din Fondul Național pentru Mediu. În perioada 2024-2026 vor fi implementate 27 de proiecte dedicate reabilitării și protecției râurilor și lacurilor, dar și gestionării resurselor de apă din Republica Moldova. Valoarea totală a investițiilor depășește 100 de milioane de lei. Sunt incluse lucrări de curățare, adâncire, consolidare a malurilor și reîmpădurire în jurul bazinelor hidrografice.
Cu toate acestea, multe dintre proiectele aprobate nu par să servească direct protejării mediului. Printre acestea se numără plantarea de buxus, un arbust care consumă foarte multă apă și se usucă ușor, în timp ce un alt proiect a presupus conferințe, sesiuni de informare și distribuire de pliante.
Cea mai mare finanțare, de peste 17 milioane de lei, va merge către satul Plop, din raionul Dondușeni pentru reabilitarea râului Cubolta. Agenția „Apele Moldovei” va primi 16,8 milioane de lei pentru curățarea și adâncirea râului Lăpușna între lacul de acumulare din Mingir și revărsarea în Prut.
Alte 19 milioane de lei au fost investite în decolmatarea a 30 km din cursul râului Botna, proiect realizat de Agenția „Apele Moldovei”.
Ce este decolmatarea?
Decolmatarea este procesul de curățare a nămolului, nisipului și altor sedimente acumulate în râuri, lacuri sau baraje. Aceste depuneri reduc capacitatea de stocare a apei și pot afecta ecosistemele. Prin decolmatare, se restabilește fluxul normal al apei și funcționalitatea bazinelor hidrografice.
„Râul cu timpul s-a înnămolit, nu a fost curățat mulți ani la rând. Acum, noi am readus în discuție [n. red.: reabilitarea râurilor]. Mă bucură faptul că am fost auziți și ultimii ani sunt alocați bani pentru astfel de măsuri”, punctează Victoria Gratii, șefa direcției politici de management integrat al resurselor de apă de la Ministerul Mediului.
Totuși, unii specialiști afirmă că decolmatarea nu va crește nivelul de apă în râulețe. Plus la asta mai adaugă că ar fi necesar un studiu complex în acest sens. „Pe termen scurt asta poate să aducă niște voturi, dar ea nu rezolvă o problemă, o problemă care este sistemică”, spune Iuliana Cantaragiu, consiliera prezidențială pe mediu.
PĂDURILE
În 2021, președinta Maia Sandu a subliniat că extinderea suprafețelor împădurite reprezintă o prioritate pentru Republica Moldova. Prin Hotărârea de Guvern nr. 55 din 17 februarie 2022, la inițiativa președintei, a fost aprobat „Programul național de extindere și reabilitare a pădurilor pentru perioada 2023-2032”, conform căruia au fost alocați 6,4 miliarde de lei pentru a împăduri 145 de mii de hectare.
În 2024 au fost împădurite 7.300 de hectare din 160 de localități, iar în 2023, 7.200 de hectare, ceea ce reprezintă mai puțin de jumătate din suprafața indicată în „Planul de acțiuni de împădurire 2023-2027”, conform căruia în 2024 suprafața împădurită trebuia extinsă la 15 mii de hectare.
Pentru a atinge scopul de a împăduri 25% din suprafața țării sau 145 mii de hectare, până în anul 2032, anual ar trebui împădurite 14.500 de hectare. În prezent, suprafața împădurită a Republicii Moldova este de 11%. Media europeană de împădurire este de 35%.
„Ce să facem ca să avem apă în viitor? Programul ăsta răspunde la această întrebare. Nu-i panacee, dar asta este una din șirul de acțiuni care trebuie făcute”, explică Iuliana Cantaragiu.
„Rădăcinile plantelor absorb apa și o duc în subsol, în apele freatice, pentru a le reîncărca și totodată mențin apele de suprafață”, completează Nadejda Andreev, președinta Asociației femeilor în dezvoltarea durabilă a Moldovei (WiSDOM) și expertă în gestionarea resurselor de apă.
INFRASTRUCTURĂ
În Moldova sunt în proces de implementare proiecte cu un buget cumulat de peste 130 de milioane de euro pentru a rezolva provocările legate de aprovizionarea cu apă și canalizare, din fonduri interne și internaționale.
Pentru perioada 2018-2024, au fost alocate 46,4 milioane de euro pentru modernizarea infrastructurii de apă și canalizare în mun. Cahul și suburbii. În cadrul acestui proiect a fost reabilitată și extinsă rețeaua de apă în Cahul pe o distanță de 9,3 km, dar și cea de canalizare pe o lungime de 14,7 km. În satul Crihana Veche a fost construit un nou sistem de colectare a apelor uzate (de 25,4 km).
Între 2019 și 2025, prin intermediul unui proiect în valoare de 25 milioane de euro, se construiește apeductul magistral și se extinde rețeaua de apă în orașele Strășeni și Călărași, precum și în localitățile din raioanele apropiate.
Între 2022 și 2027, Banca Mondială finanțează cu 44,1 milioane de euro în credit și 1,55 milioane de euro în formă de grant, proiectul pentru îmbunătățirea accesului la apă și canalizare în raioanele Cahul, Vulcănești, Râșcani, precum și pentru modernizarea infrastructurii de ape uzate din municipiile Soroca și Comrat.
FÂNTÂNILE
Calitatea apei din fântâni este direct influențată de calitatea apelor din râuri – fenomen care se explică prin legea fizică a vaselor comunicante. „În ultimii ani, în perioadele de secetă îndelungată, mai multe localități au semnalat dispariția apei din fântâni. De ce dispare apa? Pentru că, în același timp, scade nivelul apei din râuri, ceea ce afectează fântânile, chiar dacă sunt surse acvatice diferite”, spune Iuliana Cantaragiu.
Apa din fântâni are un conținut sporit de nitrați, fier, fluor, precum și bacterii. Așadar, conform ANSP, 75% din fântânile din Republica Moldova nu corespund normelor sanitare. Cele mai înalte valori ale neconformității apei din fântâni s-au înregistrat în mun. Chișinău – 71%, mun. Bălţi – 93%. raioanele Drochia – 93% și Anenii Noi – 100%, spune ANSP.
Specialiștii menționează că nivelul crescut de nitrați provine din activitatea umană: deșeurile de la toalete, excrementele animaliere și folosirea excesivă a fertilizanților în agricultură sunt factorii antropici de poluare a apelor subterane, precizează Elena Culighin, președinta Centrului Național de Mediu.
Pe lângă poluarea antropică, există și poluarea naturală din cauza reliefului calcaros. Din cauza acestuia duritatea apei crește considerabil și nu corespunde parametrilor apei potabile. „Noi putem numi asta poluarea naturală, de exemplu duritatea apei ar putea să depășească norma de calciu, fiindcă noi suntem într-o zonă unde este foarte mult calcar”, explică Elena Culighin.
SCENARII PENTRU VIITOR
Specialiștii compară rețeaua de râuri și râulețe din țară cu vasele capilare ale unui organism și accentuează că ele ar trebui amenajate și păstrate corespunzător. „Ceea ce acum se face pe râul Bâc, eu nu am văzut așa ceva nici în Kenya, nu mai vorbim de Europa, unde apa din canalizare trece 4-5 filtre până ajunge în ecosistemele acvatice”, punctează Elena Zubcov.
În Moldova zonele cele mai afectate de lipsa apei sunt sud și centru, susține Nadejda Andreev, expertă în gestionarea resurselor de apă. „În perioada secetelor îndelungate scade nivelul apei freatice și este mai puțină apă disponibilă, atât pentru consum, cât și pentru irigare. În plus, atât sursele de apă subterane, cât și cele de suprafață sunt poluate”, explică Nadejda Andreev.
„Debitul Nistrului și Prutului este mare, dar dacă noi neglijăm și nu urmărim cantitatea de apă care este luată din aceste râuri și luăm, luăm fără să luăm în calcul cât și cum, atunci o să ne trezim într-o dimineață că nu o să mai avem apă”, menționează Elena Culighin.
Și Victoria Gratii, șefa direcției Politici de management integrat al resurselor de apă de la Ministerul Mediului, susține că ne vom confrunta tot mai des cu lipsa apelor în Moldova din cauza încălzirii globale. „Pe multe râuri interne, noi vara vedem că nu mai avem apă. Acesta este impactul direct al schimbărilor climatice. Cantitatea de apă a fost redusă drastic în ultimii ani. Din păcate, scenariile nu sunt foarte optimiste, pentru că apă mai multă nu o să avem”, spune Gratii.
„Pentru alimentarea cu apă a populației sunt mai multe proiecte de infrastructură în desfășurare, necesitățile sunt foarte mari, este adevărat că sunt la nivel de miliarde, infrastructura costă”, adaugă reprezentanta Ministerului Mediului.
