Până la mijlocul secolului, pe Pământ vor locui aproape 10 miliarde de oameni, iar hrănirea tuturor va deveni imposibilă. Dacă nu se va produce mai multă hrană, o zecime din populația planetei va suferi de foame. Pentru a crește volumul producției, sunt necesare soluri fertile, însă starea acestora se înrăutățește de la an la an: deja acum suprafața solurilor epuizate de agricultură este puțin mai mare decât cea a Antarcticii. În plus, trebuie luate măsuri pentru ca alimentele să ajungă la consumatori – în prezent, aproximativ o treime din toate produsele alimentare produse sunt aruncate. EcoPulse explică motivele viitoarei crize alimentare și ce măsuri concrete propun oamenii de știință.
Oamenii de știință avertizează de mulți ani că omenirea se confruntă cu amenințarea foametei. Încă din 2009, Organizația Națiunilor Unite a subliniat necesitatea de a crește producția de alimente cu 70% până în 2050 pentru a hrăni populația planetei. Cu toate acestea, până în 2025, lumea nici măcar nu s-a apropiat de atingerea acestui obiectiv.
Astăzi, 700 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de lipsa constantă de hrană. Aproximativ jumătate dintre aceștia resimt un deficit acut de alimente zilnic: nu știu ce vor mânca sau când vor avea următoarea masă. Aproape două milioane de oameni se află în pragul morții din cauza lipsei hranei. Potrivit cercetătorilor, 60 de milioane de copii sub cinci ani au întârzieri în dezvoltare din cauza insuficienței de nutrienți furnizați de alimentație.
Până la mijlocul secolului, situația se va agrava, avertizează peste 150 de laureați ai Premiului Nobel și ai Premiului Mondial pentru Alimentație. Aceștia au semnat o scrisoare deschisă prin care solicită guvernelor lumii și fondurilor independente să sprijine dezvoltarea de noi tehnologii care să permită creșterea producției de hrană. Potrivit lor, în caz contrar, în următorii 25 de ani, foametea la scară globală este inevitabilă.
700 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de lipsă constantă de hrană
Dacă soluționarea problemei iminente este amânată, în viitor oamenii vor trebui să trăiască 10–15 ani în condiții de criză alimentară la scară largă, spune agronomul Jeffrey Houting, laureat al Premiului Mondial pentru Alimentație din 2024. „Astfel de probleme nu pot fi rezolvate într-o noapte. De la lansarea programului de cercetare până în ziua în care acesta poate avea un impact semnificativ asupra producției, poate trece între 10 și 15 ani”, a spus el.
Economistul Mashal Hussein, care la sfârșitul lunii ianuarie va ocupa funcția de președinte al Fundației Premiului Mondial pentru Alimentație, a subliniat că acum este momentul „adevărului incomod”. „Dacă putem trimite un om pe Lună, cu siguranță putem aduna bani și resursele necesare pentru a asigura hrană în farfuriile noastre aici, pe Pământ”, a spus ea.
Cea mai gravă situație va fi în Africa
Cauzele foametei iminente sunt criza climatică, conflictele militare și presiunea pieței. Potrivit Programului Alimentar Mondial, pandemia de coronavirus și războiul din Ucraina au dus la una dintre cele mai grave crize alimentare din ultimele decenii.
Până în 2050, situația globală va deveni „și mai instabilă”. Încălzirea globală poate reduce semnificativ producția de alimente, în timp ce este necesar să crească, deoarece până la mijlocul secolului populația lumii va fi mai mare — 9,7 miliarde de oameni, conform prognozelor.
„Cu 700 de milioane de oameni trăind în condiții de lipsă de hrană și cu o creștere a populației de 1,5 miliarde până în 2050, omenirea se află într-o lume extrem de inegală și instabilă”, a scris agronomul și coordonatorul scrisorii, Carey Fowler.
Potrivit oamenilor de știință, omenirea nici măcar nu se apropie de satisfacerea nevoilor viitoare. Condițiile meteorologice extreme, degradarea solurilor, pierderea biodiversității, lipsa apei și politicile care limitează inovațiile sunt factori suplimentari care reduc randamentele agricole.
Situația este deosebit de critică în Africa, unde se prognozează o scădere a producției de porumb — principalul produs alimentar al continentului. Potrivit președintelui Băncii Africane de Dezvoltare, Akinwumi Adesina, Africa este responsabilă minim de emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, dar acolo temperatura crește mai rapid decât oriunde altundeva, ceea ce afectează calitatea solurilor.
„Se așteaptă ca temperatura să crească cel mai mult în acele țări unde productivitatea este deja scăzută”, a spus Adesina.
Omul de știință Jeffrey Houting a menționat, de asemenea, problema globală a reducerii producției de orez și grâu.
Fotosinteza și noi tipuri de cereale
În scrisoare, oamenii de știință au evidențiat câteva idei și domenii noi de cercetare care ar putea ajuta la creșterea producției de alimente. Printre acestea se numără: îmbunătățirea fotosintezei pentru a optimiza creșterea principalelor culturi de cereale, cum ar fi grâul și orezul; crearea de cereale care pot crește fără îngrășăminte; transformarea culturilor anuale în perene; încurajarea cercetărilor asupra unor culturi noi și neexplorate; precum și inovații în diverse sisteme de agricultură.
De asemenea, oamenii de știință afirmă că este necesar să se îmbunătățească condițiile de depozitare a produselor alimentare, să le crească termenul de valabilitate și să le îmbogățească cu substanțe nutritive provenite din microorganisme și ciuperci.
Una dintre cele mai importante probleme — în special pentru țările sărace cu climă caldă — este răcirea și depozitarea produselor. Acesta este un proces costisitor și care consumă multă energie, astfel că alimentele se pot strica înainte de a ajunge la cumpărători. În acest sens, experții propun creșterea subvențiilor pentru fermieri pentru achiziționarea de frigidere mai eficiente și testarea sistemelor de răcire pe bază de panouri solare.
Potrivit ONU, aproximativ o treime din toate produsele alimentare produse nu ajung la consumatori. 13% din alimente se pierd între recoltare și vânzare, iar încă 19% sunt aruncate de magazine, restaurante și consumatori.
De exemplu, fermierii din Kenya, care produc mai mult de 90% din fructele și legumele țării, din cauza lipsei de frigidere, pierd aproape jumătate din recolta înainte de a o putea vinde. În schimb, în țările mai bogate de la nord, produsele sunt în mare parte aruncate de consumatori după achiziționare — anual 931 de milioane de tone. De obicei, acest lucru se întâmplă din cauza ambalajelor mari, iar oamenii nu reușesc să consume întreaga cantitate de hrană, spune Abhishek Chaudhary, cercetător la Institutul Tehnologic Indian din Kanpur.
Suprafața terenurilor degradate — mai mare decât Antarctica
În ciuda încercărilor oamenilor de știință de a preveni foametea globală, creșterea producției de hrană în forma actuală poate dăuna ecologiei. Această industrie era deja responsabilă, în 2022, pentru aproape o treime din emisiile de dioxid de carbon, precum și pentru 90% din tăierile de păduri la nivel global.
„Folosim jumătate din terenurile lumii pentru agricultură”, spunea Tim Serchinger, cercetător la Universitatea Princeton. Potrivit lui, creșterea producției va necesita mai multe terenuri, ceea ce este „extrem de dăunător pentru mediu”.
„Trebuie să găsim o modalitate de a reduce utilizarea terenurilor și, în același timp, să creștem producția de alimente”, adaugă Serchinger.
Conform unui studiu al Institutului Potsdam de Cercetare a Schimbărilor Climatice, degradarea solurilor se extinde la nivel global cu o viteză de un milion de kilometri pătrați pe an. Deja, suprafața solurilor degradate depășește suprafața Antarcticii, având 15 milioane de kilometri pătrați.
În plus, 11% din emisiile de gaze cu efect de seră în industria alimentară sunt generate de ambalarea și transportul produselor alimentare. Transportul pe cale rutieră dăunează naturii de două ori mai mult decât procesul de cultivare a culturilor. Una dintre soluțiile acestei probleme este creșterea producției locale și a subvențiilor pentru fermieri, pentru a nu cheltui resurse mari pentru transportul produselor din alte părți ale lumii.
