Lunile mai și iunie reprezintă perioada „de vârf” în care majoritatea păsărilor au deja pui de diverse vârste. Unii abia au eclozat, alții deja au pene și se aventurează în afara cuibului. Deseori, în plimbările noastre prin natură s-ar putea să găsim astfel de puișori. În acest sens, Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii (SPPN) informează cum să acordăm un ajutor corect și responsabil puilor de păsări găsiți la sol.
Ce trebuie să facem?
În cazul în care găsiți un pui de pasăre pe care îl consideri căzut din cuib, trebuie să parcurgi câțiva pași simpli. În primul rând verifici starea puiului: dacă este sănătos și nu prezintă semne de traume, îl pui într-un loc ferit, pe creanga unui copac din imediata apropiere a locului unde l-ai găsit, pentru a-l feri de atacurile câinilor și pisicilor.
Totodată, poți să-i confecționezi un adăpost provizoriu, dintr-o cutie sau pahar de plastic, punând șervețele de hârtie sub pui, dar nu nu utiliza materiale textile sub el, pentru că ghearele puiului s-ar putea încurca în firele țesăturii.
După ce l-ai pus într-un loc sigur, este important să urmărești dacă părinții puiului se întorc. Dacă nu au pățit ceva, cu siguranță vor veni să-l hrănească, căci păsările sunt niște părinți foarte responsabili. De aceea, este bine să stai prin zonă pentru a vedea dacă părinții au revenit la cuib. Dacă peste două ore nu apare nimeni, anunță pe cineva specializat.
Atunci când pasărea este rănită sau bolnavă, adică nu își poate flutura aripile, prezintă sângerări, aripile sunt lăsate în mod inegal, este slăbită sau tremură puternic, trebuie să ceri ajutor specializat cât mai repede posibil, pentru că orice întârziere înseamnă mai puține șanse de salvare a păsării. Un medic veterinar sau o persoană care are cunoștințe de salvare și de reabilitare a păsărilor sălbatice poate examina pasărea pentru a stabili exact ce specie este și dacă a suferit anumite traumatisme.
Dacă iei puiul pentru a-l preda unui veterinar, plasează-l într-o cutie de carton bine ventilată și acoperită (cele de pantofi sunt foarte bune pentru păsări mici), iar pe fundul cutiei pune șervețele de hârtie (evităm țesături). Puiul trebuie ținut într-un loc cald, întunecos și ferit de zgomot. Nu îl expune stresului inutil (copii care vor să-l mângâie, animale domestice, etc).
Dacă bănuiești că tremură de frig, pune în apropierea lui o sticlă cu apă caldă, învelită pentru ca puiul să nu se frigă.
Nu trebuie să îi oferi lichide păsării, în special să-i torni în cioc apă (se poate sufoca foarte ușor). Lichidele de care are nevoie pasărea sunt conținute de obicei în hrana specifică, dar dacă crezi că suferă de deshidratare, poți îmbiba un cordon de vată în apă și atinge cu el ciocul păsării.
Nu hrăni pasărea cu grăunțe, mălai sau alte cereale pe care le consumă păsările domestice. Hrana unui animal sălbatic diferă radical, iar noi, neștiind care e dieta specifică, riscăm le facem mai rău.
Spală-te bine pe mâini după ce ai intrat în contact cu pasărea pentru a preveni răspândirea de boli sau de paraziți. Dezinfectează și toate obiectele cu care pasărea a intrat în contact.
Dacă puiul este parțial sau complet acoperit cu pene, s-ar putea să nu aibă nevoie de ajutorul tău, întrucât poate zbura. Puii aflați la etapa aceasta de creștere încep să exploreze spațiul de dincolo de cuib, plimbându-se pe ramurile din jur. Se întâmplă să cadă, dar acestea sunt etapele necesare în procesul de învățare a zborului. Cel mai frecvent vei găsim pui de păsări comune – mierle, sturzi, pițigoi, grauri, dar și bufnițe (ciufi de pădure, cucuvele) care cuibăresc în parcuri sau spații verzi mai mici și care ies din cuib înainte să poată zbura bine. Părinții vin și-i hrănesc pe creangă sau pe jos. Ei mențin mereu legătura cu puii și îi monitorizează din apropiere.
Ce nu trebuie să facem!
Dacă nu există semne de traume sau boală, nu este indicat să iei puiul acasă! O creștere artificială va determina pasărea să nu-i mai fie frică de oameni, iar asta înseamnă șanse reduse de a se readapta în libertate. Cu cât îl ții mai mult, cu atât adultul crescut în captivitate are șanse mai mici să se reintegreze în mediul natural.
Nu trebuie să luăm puiul de acolo de unde l-am găsit și să-l „salvăm” ducându-l acasă la noi, fără a ști cum să-l îngrijim ulterior și ce mâncare să le dăm. Faptul că luăm puiul acasă îi poate face păsării mai mult rău decât bine.
Deși suntem tentați să credem că îl vom îngriji foarte bine acasă (și ne place ideea de a avea o pasăre sălbatică în posesia noastră), niciodată nu îi vom putea oferi grija de care sunt în stare părinții puiului. În cazul speciilor diurne, puii trebuie hrăniți la 15-20 de minute, de la răsărit până la apus, cu insecte cunoscute și prinse de părinți. Răpitoarele nocturne trebuie hrănite în același interval de timp, dar pe timpul nopții, cu șoareci și alte micromamifere. O alimentație necorespunzătoare oferită de noi (pulpe de găină, de ex.) poate determina boli metabolice, precum osteodistrofiile sau demineralizările osoase. Acestea pot conduce la deformări ale oaselor, de pildă ale femurului sau ale humerusului, ceea ce ar putea face imposibil zborul. Se pot instala și hipovitaminoze, iar acestea provoacă leziuni ale pielii și penelor. În plus, există riscul transmiterii unor boli de la animal la om, precum tuberculoza aviară, salmoneloza, ornitoza sau boli parazitare.
Nu în ultimul rând, păsările sălbatice sunt supuse unui stres fantastic când sunt în captivitate. În momentul în care o pasăre este găsită, chiar și faptul că o privim înseamnă stres. Omul este perceput ca un prădător. De aceea nu trebuie să ținem pasărea în casă, chiar dacă avem cele mai bune intenții. Faptul că am găsit-o nu înseamnă că suntem proprietarii păsării.
,,Pornind de la aceste recomandări, putem deveni prieteni mai buni pentru păsări. Ele de regulă sunt niște ființe foarte independente și foarte descurcărețe, dar uneori se întâmplă să aibă nevoie de ajutorul nostru. Trebuie să știm cum să îl acordăm fără a le provoca pagube, dar să nu uităm că cea mai buna șansă de supraviețuire a unui pui în natură sunt părinții săi”, a menționat Societatea pentru Protecția Păsărilor și a Naturii în ghidul său.
