În noiembrie, la Festivalul de Film din Europa de Est din Cottbus, Germania, au fost prezentate 147 de filme din peste 40 de țări. Din 2022, una dintre secțiunile festivalului include programul EcoEast — o categorie de filme care îndeamnă publicul să reflecteze asupra modului în care oamenii schimbă mediul înconjurător și cum, la rândul său, acesta schimbă oamenii.
Filmele din această secțiune răspund la întrebări precum: cum face față Europa de Est schimbărilor climatice? Cum interacționează natura cu oamenii și ecologia cu economia? În total, programul din acest an include nouă filme. Kedr vorbește despre cele mai interesante dintre ele.
„Viața și moartea unui brad de Crăciun”
Regizorul lituanian Arturas Evdokimovas a realizat un documentar despre ciclul de viață al unui brad de Crăciun. Puțini știu că 80% dintre brazii de Crăciun aduși pe piețele europene provin din Danemarca, iar semințele pentru răsaduri sunt colectate manual într-o pădure din Tlugi, Georgia, la o înălțime de până la 40 de metri – uneori fără echipament de protecție.
Filmul de tip road movie urmărește drumul conurilor de brad caucazian din Georgia, trecând prin fermele daneze, până la târgurile de Crăciun din toată Europa și, în final, la gropile de gunoi unde ajung brazii după sărbători. Materialele de arhivă ale antreprenorilor danezi Marrian și Lars din prima lor călătorie în Georgia reprezintă punctul de plecare pentru a explora două lumi paralele: Danemarca și Georgia. Regizorul analizează relațiile dintre țări, procesele de producție și diferențele în condițiile de muncă.
Colectarea conurilor este o sursă importantă de venit în regiunea montană Racha din Georgia. Dependența localnicilor de această activitate face ca echipele să continue să urce în copaci înalți pentru recoltă, în ciuda accidentelor frecvente și chiar a deceselor. Fermierii danezi încearcă să îmbunătățească condițiile de muncă în Georgia, investind în asigurări medicale și educație pentru lucrătorii georgieni, dar viața acestora contrastează puternic cu traiul din satele de munte din Racha.
În film apar imagini impresionante capturate din diverse perspective. Videourile spectaculoase realizate cu drone care străbat deschiderile din coronamentul copacilor și surprind măreția Munților Caucaz sunt alternate cu unghiuri extreme filmate cu camere GoPro fixate pe căștile lucrătorilor.
Aceste cadre, filmate în timpul ascensiunilor amețitoare pe vârfurile copacilor, arată clar pericolele unei munci la care puțini se gândesc atunci când aleg un brad la târgurile de Crăciun.
„Înmormântarea”
Regizoarea lituaniană Emilija Škarnulytė explorează în documentarul său horror ceea ce se întâmplă acum cu Centrala Nucleară Ignalina. În 2004, Lituania a aderat la Uniunea Europeană și, conform acordului cu UE, a închis această centrală nucleară.
Centrala, care odată simboliza progresul tehnologic, a fost oprită în 2010 din cauza asemănării sale structurale cu centrala nucleară de la Cernobîl. Nu este întâmplător faptul că o mare parte din filmările serialului american „Cernobîl” au fost realizate în Lituania.
Din 2010, muncitorii în costume de protecție albe și măști se ocupă de deconstrucția Centralei Ignalina. Deșeurile nucleare urmează să fie prelucrate la o unitate de cercetare din Maas, Franța. Desființarea completă a centralei este programată pentru anul 2038.
Camera lui Škarnulytė hipnotizează spectatorul cu cadre lungi prin spațiile lipsite de viață ale monstruoasei centrale. Parte a imaginii create este apariția suprarealistă a unui piton uriaș care se târăște pe panoul de control al centralei. Îmbinând panorame ale pădurilor lituaniene, „ciuperci” nucleare și prim-planuri ale șarpelui care își schimbă pielea, „Înmormântarea” reflectă cu groază asupra posibilităților de transformare și renaștere a acestui monstru.
„Banii verticali”
Documentarul-catastrofă explorează situația actuală a pădurilor din Estonia. Regizorul Martti Helde a intervievat numeroși experți: istorici, ecologiști, reprezentanți ai industriei forestiere și oficiali ai Centrului de Administrare a Pădurilor de Stat (RMK). Opiniile lor sunt contradictorii și adesea divergente, mai ales în ceea ce privește volumul de lemn exploatat și resursele rămase.
Pe de o parte, ecologiștii și apărătorii naturii privesc pădurea ca pe un organism viu. Dar, chiar și conform datelor oficiale, în Estonia au mai rămas foarte puține păduri bătrâne, iar numărul lor continuă să scadă, deoarece tăierile nu sunt interzise. Pe de altă parte, antreprenorii văd pădurea în primul rând ca pe o resursă regenerabilă de lemn. În opinia lor, copacii trebuie tăiați la „vârsta potrivită”, altfel lemnul va fi risipit sau va putea fi folosit doar pentru încălzire.
Experții încearcă să răspundă la întrebarea cum au influențat deciziile politice utilizarea pădurilor și ce se poate face pentru a preveni dispariția acestora. Într-un interviu, Liis Kuresoo, expert în păduri al Fondului Estonian pentru Natură, a declarat: „Problemele legate de păduri rămân în umbra subiectelor mai populare în dezbaterile electorale. Dar, dacă alegătorii ar întreba, acest subiect ar primi mai multă atenție.”
Este interesant faptul că, pe parcursul celor trei ani de filmare, niciun reprezentant al Ministerului Climei din Estonia nu a acceptat să apară în fața camerei. „Faptul că statul evită dialogul public despre silvicultură arată unde se află rădăcinile problemei”, a mărturisit în interviu regizorul Martti Helde.
„Ciudatul abandonat anormal”
Regizoarea turcă Ceylan Özgün Özçelik spune povestea hotelului abandonat Naturland, situat în localitatea turcească Çamyuva, lângă Kemer. Construit în anii 1990 ca un eco-resort pentru suma impresionantă de 85 de milioane de dolari, Naturland ocupa un teren vast de 140.000 m², echivalentul a aproximativ 20 de terenuri de fotbal. Complexul includea trei hoteluri unice, un funicular cu telecabină, o fermă artificială și sculpturi uriașe de animale. Atmosfera de pe domeniu crea iluzia unei lumi de basm, asemănătoare unui Disneyland turcesc.
Până în 2014, din cauza datoriilor și falimentului, hotelul a fost abandonat. Nimeni nu s-a arătat interesat să îl cumpere pentru suma de 150 de milioane de dolari. Locul a devenit un simbol al unei tragedii ecologice:
Naturland a distrus și continuă să distrugă natura din jurul său. Construcția a dus la defrișări masive, iar structurile ruginite, geamurile sparte și alte deșeuri poluează mediul înconjurător, devenind surse de toxine și gunoi.
Regizoarea a petrecut patru ani realizând acest film, filmat integral cu un iPhone 13 Pro Max. Spectatorul este invitat la o excursie de 70 de minute, cu elemente de performance și documentar. Actorii dansează trist printre ruinele acoperite de vegetație, clădirile pustii, piscinele abandonate și figurile imense ale animalelor, distruse de trecerea timpului. Toate acestea sunt însoțite de un soundtrack cu sunetele trecutului – voci ale animatorilor și prezentatorilor de televiziune turci, recenzii entuziaste ale foștilor oaspeți și chiotele vesele ale copiilor.
Dincolo de imaginile vii se întrezărește o poveste întunecată, o tragedie creată de mâna omului. Naturland a lăsat angajații fără salarii, a forțat relocarea locuitorilor din zonă și a devenit un monument inutil al lăcomiei umane. Proiectul, conceput inițial ca „primul eco-resort din Turcia”, a devenit o groapă de gunoi și un simbol al ambițiilor deșarte.
