Participanții la protestele climatice și ecologice sunt arestați, în medie, în 6,7% dintre cazuri. Totuși, în țările dezvoltate, aceste cifre sunt mai ridicate: în Australia se înregistrează 20% arestări, în Marea Britanie — 17%, iar în Norvegia — 15%. În același timp, în Uganda, o țară africană, procentul arestărilor activiștilor ecologiști este mult mai mic — 2,2%, în Peru — 2%, iar în Brazilia — doar 0,6%. La aceste concluzii au ajuns experții de la Universitatea din Bristol.
Cercetătorii au analizat baza de date Armed Conflict Location and Event Data despre activitatea protestelor din perioada 2012–2023. În cadrul studiului, s-au concentrat pe 14 țări din lume, unde, în acest interval de timp, au avut loc peste 1.000 de manifestații ecologice și climatice. Pentru obiectivitate, au fost selectate state de pe toate cele șase continente locuite.
Cercetătorii au împărțit toate acțiunile în două categorii: proteste ecologice și proteste climatice. Protestele ecologice au fost definite ca acțiuni împotriva proiectelor distructive în domeniul construcțiilor și extracției de resurse naturale. Cele climatice au fost caracterizate prin revendicări politice mai ample.
„Perioada analizată este una de creștere a activismului climatic și ecologic la nivel global. În consecință, crește numărul protestelor și al cazurilor de presiuni, inclusiv în țările dezvoltate, unde există o cultură politică a protestului”, a explicat în dialog cu publicația Kedr expertul grupului de criză ecologică, Vitali Servetnik.
Potrivit cercetătorilor, în perioada 2012–2023, ambele tipuri de proteste s-au intensificat. Creșterea cea mai accentuată a protestelor climatice a fost înregistrată la sfârșitul anilor 2010, ceea ce coincide cu apariția mișcărilor de tineret Fridays for Future, Extinction Rebellion în Marea Britanie și Sunrise Movement în SUA.
„În esență, activiștii climatici pun sub semnul întrebării întregul sistem de dezvoltare capitalistă. Ei cer schimbări fundamentale și își exprimă neîncrederea față de ideologia de funcționare a statului, nu doar față de un lider sau un partid anume. Sistemul percepe acest lucru ca pe o amenințare și reacționează așa cum știu să reacționeze sistemele autoritare. Nu trebuie să uităm nici faptul că, în ultimii ani, legislația privind protestele din Marea Britanie a fost înăsprită”, a precizat Servetnik.
Legea Marii Britanii „Despre poliție, criminalitate, sentințe și tribunale” din 2021 și Legea „Despre ordinea publică” din 2022 au extins drepturile poliției. Acestea au oferit poliției noi competențe pentru a reprima protestele și a criminaliza unele acțiuni de protest. De exemplu, aceste legi le-au costat libertatea pe Phoebe Plummer (23 de ani) și Anna Holland (22 de ani), care, în septembrie 2024, au fost condamnate la 24 și, respectiv, 20 de luni de închisoare. Tinerele au fost găsite vinovate că au aruncat cu supă de roșii pe tabloul „Floarea-soarelui” al lui Vincent Van Gogh, expus în Galeria Națională din Londra.
Uneori, cazurile împotriva activiștilor nu se limitează la rețineri și pedepse cu închisoarea. În câteva țări europene, activiștii climatici au fost asimilați „infractorilor organizați” — o tendință pe care experții de la Universitatea din Bristol o consideră cea mai îngrijorătoare din ultimii ani. Astfel, în ianuarie 2024, poliția națională din Spania a reținut 22 de membri ai organizației ecologice Futuro Vegetal. Aceștia sunt suspectați de formarea unei structuri infracționale și de organizarea a 65 de acțiuni de protest. Autoritățile spaniole au evaluat pagubele cauzate de aceste acțiuni la peste jumătate de milion de euro.
În Rusia, conform grupului de criză ecologică, doar anul trecut au fost documentate peste 200 de cazuri de presiuni asupra activiștilor ecologiști și organizațiilor acestora. Este vorba despre atacuri, dosare administrative și penale. Totuși, merită menționat că organizațiile de apărare a drepturilor din Rusia iau în considerare și persecuțiile activiștilor ecologiști în baza unor articole politice, cum ar fi „discreditarea armatei”. În dialog cu Kedr, Vitali Servetnik a menționat că 82 de activiști ruși au primit compensații din partea Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) pentru persecuții ilegale între 2021 și 2024. Suma totală a compensațiilor a fost de 330.000 de euro — adică peste 366 de milioane de ruble.
