Pe 6 octombrie, în Kazahstan a avut loc un referendum național privind construirea unei centrale nucleare pe lacul Balhaș, unul dintre cele mai mari corpuri de apă din țară. Evenimentul a fost în centrul atenției știrilor timp de câteva luni: în istoria postsovietică a Kazahstanului, referendumurile au fost organizate de doar trei ori. De fiecare dată acestea vizau modificări semnificative ale constituției (de exemplu, introducerea unui parlament bicameral) sau prelungirea mandatului președintelui. Referendumul pe o problemă ecologică a fost organizat pentru prima dată, scrie Kedr.
Problema construirii unei centrale nucleare în Kazahstan este una veche. Subiectul a fost discutat într-un fel sau altul timp de mai multe decenii, iar în 2015 părea că s-a luat o decizie: atunci șefii „Rosatom” și „Kazatomprom” au semnat un „memorandum de înțelegere privind cooperarea în construcția centralei nucleare”. Se plănuia ca aceasta să fie construită la Kurchatov, în apropierea fostului poligon Semipalatinsk, unde în perioada sovietică se desfășurau teste de arme nucleare. Cu toate acestea, în decembrie același an, ministrul energiei din Kazahstan, Vladimir Șkolnik, a declarat că construcția este amânată pe termen nedefinit. El nu a precizat motivele.
Problema a fost reluată doar după plecarea lui Nursultan Nazarbaev din funcția de președinte. Deja în aprilie 2019, la două săptămâni după ce Kasîm-Jomart Tokaev a depus jurământul, Vladimir Putin i-a propus să construiască o centrală nucleară folosind tehnologii rusești. Noul președinte al Kazahstanului a răspuns atunci că, deocamdată, nu se planifică construcția unei centrale nucleare, dar, dacă va fi necesar, această problemă va fi discutată cu poporul.
Totuși, în câțiva ani, retorica oficială s-a schimbat: în 2021, președintele a afirmat deja că energia nucleară este necesară pentru Kazahstan, deoarece fără aceasta țara s-ar putea confrunta cu un deficit energetic. „Anterior, Kazahstanul s-a descurcat fără energie nucleară datorită rezervelor mari de cărbune. Cu toate acestea, creșterea consumului, uzura centralelor vechi, problemele de mediu, deteriorarea sănătății populației din zonele adiacente, restricțiile internaționale asupra cărbunelui și gazului, precum și instabilitatea surselor de energie regenerabilă necesită implementarea de soluții noi”, este menționat pe platforma unică online a autorităților de stat ale țării.
Și astfel, pe 6 octombrie, 12 milioane de alegători au fost invitați la secțiile de votare pentru a răspunde la o singură întrebare: „Sunteți de acord cu construcția unei centrale nucleare în Kazahstan?” Răspunsurile propuse erau două: „da” sau „nu”.
La solicitarea Kedr, jurnalista kazahă Malika Kojamkul a relatat cum s-a desfășurat votarea și dacă într-adevăr poporul a luat decizia privind construcția centralei nucleare.
Răsturnare de situație
Dimineața zilei de 6 octombrie în Almatî a fost obișnuit de liniștită. Duminica, orașul se trezește greu: în autobuzele aproape goale sunt puțini pasageri somnoroși, iar pe străzi se văd la fel de somnoroși lucrători ai serviciilor comunale. Faptul că în țară are loc un referendum este trădat doar de muzica neobișnuit de tare pentru o dimineață devreme, care se aude de la secțiile de votare aproape goale.
Abia pe la ora 10, pensionarii încep să vină la secția de pe strada Nazarbaev.
— Noi suntem foști sovietici, — spune una dintre alegătoarele în vârstă. — Votăm pentru viitorul țării!
Viitorul Kazahstanului, văzut prin ochii pensionarelor „sovietice”, pare să fie unul nuclear.
Unii alegători, ieșind din cabinele de vot, cer altor persoane din secție să le facă poze cu telefonul. „Pentru șef la serviciu, e nevoie de un raport foto”, explică fără să ascundă una dintre ele.
În unele secții, alegătorii sunt întâmpinați de cvartete de coarde și baursaki calzi, iar mass-media de stat anunță că în regiunea Almatî a votat un bărbat pe nume Atombek.
Atmosfera este calmă, chiar plictisitoare. Oamenii nu se grăbesc să meargă la vot: secțiile par goale sau aproape goale, nu există cozi.
De aceea, când la ora 14:00 Comisia Electorală Centrală anunță că prezența la vot a depășit 51%, acest lucru pare imposibil. Este interesant că în același moment poliția începe să înconjoare piețele orașelor mari, unde se pare că se așteaptă proteste.
Însă nu au loc manifestații în masă: doar în Astana este reținută o femeie care a ieșit singură la un protest cu un afiș pe care scria „Stop centralei nucleare”.
Dacă prezența la vot ar fi fost mai mică de 50%, referendumul ar fi fost declarat nevalid, iar, după cum s-a aflat mai târziu, Almatî, cel mai mare oraș din Kazahstan, l-ar fi ratat cu siguranță: aici, doar 25,39% dintre alegători s-au prezentat la secții (deși, după cum se părea, și mai puțini), în timp ce în alte regiuni prezența a fost între 50,81% (Astana) și 82,48% (regiunea Kîzîlorda).
Este interesant faptul că orașele milionare, prospere, au manifestat cel mai mic interes pentru vot, în timp ce cele mai slabe regiuni economic, cu un număr mare de angajați în sectorul public, au arătat cel mai mare interes.
Până la închiderea secțiilor de votare, oficial, peste 63% dintre alegători din întreaga țară au votat. Exit-poll-urile, la care serviciile sociologice independente nu au acces de ani de zile, au arătat că aproximativ 70% dintre alegători s-au pronunțat în favoarea construirii centralei nucleare, deși procesele-verbale de la anumite secții, cu greu colectate de observatori, au arătat în mare parte o imagine opusă.
De exemplu, la secția nr. 454 din Uralsk, dintre cei 916 votanți, 729 au votat împotriva centralei nucleare (187 — pentru). Rezultatul a fost similar la secția nr. 110 din Pavlodar: 412 persoane au votat împotriva centralei, 196 — pentru. La secția nr. 84 din Pavlodar — 331 persoane împotriva centralei nucleare, 187 — pentru. La secția nr. 294 din Astana — 882 persoane împotrivă, 294 — pentru. Totuși, rezultatele oficiale nu sunt deloc surprinzătoare, dacă înțelegem că nu contează atât cum au votat oamenii, cât cine a susținut fiecare dintre poziții.
„Putem pierde cel mai mare bazin de apă”
Centrala nucleară din Kazahstan a fost susținută oficial de „Cartierul General al Poporului pentru construirea centralei nucleare”, ale cărui materiale de propagandă au fost finanțate din bugetul partidului de guvernământ „Amanat”. Într-o perioadă scurtă, a fost lansată o amplă campanie în țară, în care alegătorii au fost, de exemplu, speriați că, dacă nu vor vota acum pentru centrala nucleară, în viitor vor rămâne fără electricitate.
În plus, autoritățile au susținut că centrala nucleară va fi o sursă de energie mai ecologică în comparație cu centralele pe cărbune, iar sursele regenerabile au fost numite „factori care reduc creșterea industrială”. Un alt argument oficial în favoarea construirii centralei a fost crearea de noi locuri de muncă. Cu trei zile înainte de referendum, președintele Tokaev a declarat că centrala nucleară va asigura țării „progres pentru decenii înainte” și va crea condiții pentru formarea „unei întregi clase de ingineri și specialiști”.
În opoziție cu „Cartierul General al Poporului”, activiști civici și ecologici au lansat propria lor campanie „AES kerek emes” („Nu avem nevoie de centrală nucleară”).
Unul dintre inițiatori, fostul director al Companiei Kazahstaneze de Administrare a Rețelelor Electrice, Aset Naurîzbaev, a vorbit la discuțiile din Almatî despre problema la care autoritățile actuale nu se gândesc: deșeurile radioactive.
„Undeva patru generații de oameni vor primi energie electrică, iar zeci, sute de generații după aceasta vor primi un munte de deșeuri radioactive care vor trebui păzite. Aceasta este întrebarea la care trebuie să răspundem – suntem gata să le „dăruim” acest lucru urmașilor noștri?” – se întreba el retoric.
Vadim Ni, jurist specializat în dreptul mediului, a subliniat într-o discuție cu Kedr că nicăieri în lume nu a fost rezolvată problema depozitării pe termen lung a deșeurilor nucleare și nu există tehnologii care să le facă absolut sigure.
A doua problemă care îi preocupă pe activiștii de mediu este riscul de a pierde lacul Balhaș.
„Am pierdut deja Aralul. Marea Caspică se micșorează. Și Balhașul, de asemenea, scade deja astăzi — iar acesta este o sursă de apă dulce. În cazul unei posibile contaminări radioactive — și în primul circuit al centralei nucleare apa folosită pentru răcire este contaminată în orice caz — vom pierde rezerva strategică de apă potabilă. Ca să nu mai vorbim de faptul că riscurile de accidente nu au fost excluse”, se teme Vadim Ni.
Anastasia Dorofeeva, inginer la Institutul de Fizică Nucleară, a spus în timpul dezbaterilor din Almatî că extragerea planificată de apă din Balhaș, deși măsurată în zeci de milioane de tone, nu reprezintă nici măcar un procent din evaporarea sa naturală.
Cu toate acestea, ecologistul Oljas Duîsen subliniază că pierderile declarate — 63 de milioane de metri cubi de apă dulce pe an — sunt comparabile, de exemplu, cu consumul anual de apă al orașului Aktau, cu o populație de 270 de mii de locuitori.
„Balhașul este ultimul rezervor mare de apă dulce din Kazahstan. Și să riscăm lacul pentru doar 2,4 GW de energie electrică, [când] doar vechea centrală termoelectrică Ekibastuz-1 produce 4 GW — este o adevărată nebunie și crimă”, declară ecologistul.
Pe lângă temerile legate de daunele aduse mediului, activiștii subliniază riscurile de corupție în construcție și dependența de furnizorii de tehnologii pe întreaga durată de exploatare a centralei. Având în vedere că cel puțin unul dintre furnizori ar trebui să fie Rosatom, aceste temeri par justificate — Rusia folosește cu plăcere energia nucleară pentru a-și promova interesele pe scena internațională, iar menținerea Kazahstanului în sfera sa de influență este de o importanță tradițională pentru Moscova.
Dar dacă lăsăm deoparte problemele politice, oare Astana nu are alternative la energie nucleară?
De șase ori mai ieftină
Fostul director al Companiei Kazahstaneze de Administrare a Rețelelor Electrice, Aset Naurîzbaev, consideră că energia regenerabilă va fi mai ieftină și mai fiabilă pentru țară.
„Prețul pentru 1 kWh de energie nucleară, stabilit prin piață, este declarat în proiectul ‘Akkuyu’ la 12,35 cenți, adică aproximativ 60 de tenge. În Kazahstan, prin piață se stabilește și o mică nișă pentru energia regenerabilă. La ultimele licitații din iunie anul acesta, prețul a ajuns la 9 tenge pentru 1 kWh — de șase ori mai puțin decât energia de la centrala nucleară”, a spus energeticianul în timpul dezbaterilor de la Almatî. În opinia sa, fiabilitatea surselor regenerabile de energie „este de zeci de ori mai mare decât cea a unei centrale nucleare”.
Naurîzbaev menționează, de asemenea, că în sudul Kazahstanului se construiesc centrale pe gaz, iar acesta este un proiect pe termen lung, dar tehnologiile respective nu sunt utilizate suficient.
„Avem foarte mult gaz. Nici măcar nu menționez faptul că procesăm doar jumătate din gazul extras, iar cealaltă jumătate o injectăm înapoi sub pământ. Acesta este încă un eșec al Ministerului Energiei”, spune el.
În plus, economiștii și experții în energie remarcă faptul că ar fi mai rațional să se investească în dezvoltarea rețelelor electrice. Naurîzbaev afirmă că, în caz de avarii, Kazahstanul își ia rezervele din Rusia, dar, din motive neclare, nu este încă conectat la sistemul energetic al Chinei.
„Președintele a semnat un acord privind construcția unei legături cu Azerbaidjan, dar aceasta va fi legată doar de ramura de vest. Atâta timp cât nu va exista o legătură adecvată între estul și vestul [țării], va fi doar o împărțire locală a rezervelor”, explică expertul în energie.
Economistul Almas Ciukin consideră, de asemenea, că investind câteva miliarde de dolari într-un program de dezvoltare a rețelelor electrice, se poate îmbunătăți semnificativ fiabilitatea sistemului energetic, fără a fi nevoie de construirea unei centrale nucleare.
Lobby-ul Rosatom
Politologul Dosîm Satpaev afirmă că în ultimii ani Rusia promovează activ construcția centralelor nucleare în Asia Centrală: în Uzbekistan, Kîrgîzstan și Kazahstan. De asemenea, el subliniază că, după protestele din ianuarie 2022, care au fost reprimate cu ajutorul forțelor ruse, dependența conducerii Kazahstanului de Kremlin s-a consolidat considerabil.
„Vedem o întărire a poziției Rosatom după achiziția zăcământului de uraniu Budenovskoye. Și este evident că lobby-ul pentru construcția centralei nucleare a fost, de asemenea, o parte activă a funcției lui Putin, care se întâlnește destul de des cu Tokaev”, subliniază politologul în conversația cu „Kedr”. „Istoric, acest subiect a fost ridicat încă din anii ’90, dar acum a căpătat un caracter activ de lobby din partea Kremlinului.”
Politologul sugerează, de asemenea, că apariția unei centrale nucleare în Kazahstan ar putea fi o concesie politică.
„Tokaev vrea să obțină o anumită garanție că Kremlinul va susține activ fie candidatura lui, fie modelul său de schimbare a puterii. Mi se pare că aceasta este o joc politic,” spune Satpaev.
„Acest referendum nu se desfășoară pentru a revela cu adevărat opinia publicului, ci pentru a transfera asupra poporului o anumită responsabilitate pentru această decizie, fără a-i permite în același timp să se exprime pe deplin.”
Un aspect important care confirmă aceasta este modul în care autoritățile au reacționat agresiv și nervos la orice încercare de a efectua cercetări sociologice.
Într-adevăr, pe parcursul pregătirilor pentru referendum, poliția a arestat activiști care doreau să se pronunțe împotriva centralei nucleare, iar în 12 orașe li s-a refuzat pur și simplu organizarea mitingurilor. De asemenea, în Almatî, unui grup de opozanți ai construcției centralei li s-a imputat o infracțiune de tentativă de instigare la tulburări de masă — detaliile cazului nu sunt deocamdată dezvăluite, dar se știe deja că este vorba despre o discuție între activiști care a fost înregistrată de forțele de ordine.
Pe 7 octombrie, comisia electorală centrală a anunțat rezultatele preliminare ale votului: 71,12% dintre alegători s-ar fi pronunțat în favoarea construirii primei centrale nucleare din țară.
